Ce este glaucomul?
Glaucomul reprezintă un grup de afecțiuni în care se asociază trei elemente: presiunea intraoculară crescută, afectarea nervului optic și deficit al câmpului vizual.
Cuvântul “glaucom” provine din grecescul “glaukos — gri-albăstrui”, aspect ce se referea probabil la un stadiu depășit al bolii așa cum o cunoaștem.
În ce măsură și de ce afectarea glaucomatoasă afectează vederea?
În glaucom, celulele și fibrele nervoase mor progresiv, fiind astfel afectată legătura dintre ochi și creier, deci transmiterea informației. Funcția vizuală rămâne normală de cele mai multe ori în primele stadii ale bolii, deși se distrug fibre nervoase.
Cu timpul, când leziunile devin semnificative apar și defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii este dat de faptul că pacientul rar realizează modificările câmpului vizual, iar situațiile în care le detectează sunt în faze avansate ale bolii. Chiar cu o vedere centrală perfectă la distanță (citește de la 5 metri ultimul rând al optotipului) pacientul poate avea o pierdere severă de câmp vizual.
Diagnosticul precoce al glaucomului este extrem de important, afectarea vizuală putând fi încetinită, oprită sau chiar prevenită printr-un tratament adecvat administrat la timp.
Glaucomul este o boală care netratată poate duce la orbire! Descoperirea și tratarea precoce a bolii oferă un prognostic bun acestei afecțiuni și o viață de calitate pacientului, pe termen lung.
Deci… mergeți la medic. Cand? În general adulții încep să se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, când ochelarii de citit devin necesari. Atunci este momentul unei evaluari oftalmologice complete, controalele pentru persoanele sănătoase făcându-se apoi anual. Pentru cei care provin din familii de glaucomatoși examenul oftalmologic e bine să se facă mai devreme, chiar la 20-25 de ani.
Papila nervului optic are un aspect particular în glaucom. Examinarea fundului de ochi și implicit a papilei este bine să se facă pe o pupilă dilatată și cu ajutorul unei lentile speciale. Se pare însă că “cel mai important criteriu pe bază căruia se pune diagnosticul de glaucom este evaluarea discului optic de către medic” – Josef Flammer.
Care sunt factorii de risc?
Factorii de risc reprezintă acele condiții ce contribuie la apriția unei boli. Există factori de risc ai creșterii PIO (vârsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) și factori de risc ce duc la apariția glaucomului (PIO crescută, lipsa autoreglării vasculare – hipotensiune arterială și vasospasm, sexul feminin, miopia și rasa). Vom discuta doar despre factorii de risc ai glaucomului.
Exista mai multe tipuri de glaucom !
În funcție de vârsta la care apare, glaucomul pot fi congenital, infantil, juvenil sau al adultului. În funcție de cauza determinantă există glaucom primitiv sau secundar (când se cunoaște cauza), iar în funcție de configurația unghiului dintre iris și cornee există glaucom cu unghi deschis și glaucom cu unghi îngust.
În momentul actual întregul arsenal terapeutic se adresează cu succes scăderii PIO la niveluri care să prevină progresia afectării glaucomatoase. Opţiunile terapeutice sunt reprezentate de: tratamentul medicamentos cu picături, tratamentul laser şi tratamentul chirurgical.
Ce metode previn afectarea glaucomatoasă?
Cea mai importantă este prezentarea la medic în timp util: după 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic o dată pe an; dacă există suspiciunea de glaucom controalele trebuie să se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie făcut mai devreme.
În concluzie, dacă boala a fost diagnosticată şi tratată corespunzător, pacientul glaucomatos poate avea o viaţă absolut normală. El trebuie însă să respecte tratamentul şi să se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice.